Teatru-dans · din 1993 · Sibiu
Microbis este Compania de Teatru-Dans a Casei de Cultură a Studenților Sibiu — treizeci și trei de ani în care generații de tineri pasionați de dans și teatru au transformat mișcarea, muzica live și teatralitatea într-un limbaj scenic propriu.
Microbis – Peste 30 de ani de teatru-dans, emoție și spectacol.
Compania de teatru-dans Microbis este un nume de referință în peisajul cultural sibian, cu o istorie de peste 30 de ani în care a transformat scena într-un spațiu al emoției pure, al expresiei prin mișcare și al creativității fără limite.
Fondată de celebrul coregraf Hugo Wolff, Microbis a luat naștere dintr-o pasiune autentică pentru dans și spectacol. Această pasiune s-a transpus de-a lungul anilor în spectacole memorabile, unde culoarea, mișcarea și muzica s-au împletit într-o formă absolut minunată.
Microbis este mai mult decât o companie de teatru-dans – este o familie artistică în continuă evoluție, unde fiecare generație de dansatori aduce energie nouă și idei inovatoare. Printr-o combinație de tehnică impecabilă, teatralitate și sensibilitate artistică, spectacolele Microbis creează experiențe unice, care rămân întipărite în memoria publicului.
anul înființării
ani de activitate
prima formație de dans modern și contemporan din Sibiu
De la noul spectacol până la primele creații ale companiei.
Gen: Teatru-dans · Trailer: 30–31 octombrie 2026 · Unde: Festivalul de Dans „Hugo Wolff”, Sibiu
„Margot” este noul spectacol al Companiei de Teatru-Dans MICROBIS — un remake al spectacolului „Regina Margot”, creat de companie în 2009.
Spectacolul pornește de la realitatea din perioada domniei regelui Carol al IX-lea al Franței și de la Noaptea Sfântului Bartolomeu — masacrul din 23 spre 24 august 1572, din Paris. Dramaturgia este circulară: spectacolul începe și se încheie cu noaptea Sfântului Bartolomeu.
Trailerul spectacolului „Margot” este prezentat în cadrul Festivalului de Dans „Hugo Wolff”, la Sibiu, pe 30–31 octombrie 2026.
sau ce ar fi putut fi o tragedie grecească
Coregrafie: Alex Wolff · Gen: Teatru-dans contemporan · Premieră: 9 octombrie 2025, Centrul Cultural „Ion Besoiu”
Nu păcătuiești pentru că ai vrut. Păcătuiești pentru că ți s-a spus că așa trebuie. Pentru că așa ai văzut la alții. Pentru că, într-o societate care confundă conformarea cu virtutea, refuzul devine păcatul suprem.
Societatea nu te împinge, doar îți întinde un măr, cu zâmbetul blând al celor care au mușcat deja, și-ți șoptește: e timpul. Toți au gustat. Toți spun că e firesc. Ce rost mai are să reziști, când rezistența înseamnă izolare?
Pe scenă, trupurile vorbesc despre ceea ce ne este teamă să recunoaștem: frica de a fi diferit, nevoia de a fi iubit, cu orice preț, oboseala de a te preface că ești bine, rușinea de a simți.
Spectacolul este o spovedanie colectivă, un cerc în care vinovăția devine dans, iar dansul devine formă de supraviețuire. Un ritual despre cum ajungem să trăim viețile altora, ascunzându-ne propriile dorințe în buzunarele rușinii.
Este o poveste despre cum păcatul devine tradiție. Despre cum, în timp, greșelile nu se mai condamnă — ci se repetă, se învață, iar la final, când gustul mărului ți se lipește de cerul gurii și nu mai știi dacă e dulce sau amar, rămâne o întrebare care nu mai poate fi ocolită:
A fost alegerea ta? Sau doar un pas într-un dans vechi, repetat fără oprire, cu ochii închiși?
„Ritual și Mere Roșii” a deschis, în sală plină, ediția a doua a Festivalului de Dans „Hugo Wolff”, pe 9 octombrie 2025, la Centrul Cultural „Ion Besoiu” din Sibiu — festival organizat de Casa de Cultură a Studenților Sibiu în memoria fondatorului companiei. Presa locală a descris seara ca pe o „deschidere memorabilă”, un spectacol care „a impresionat prin intensitate, energie constantă și simboluri puternice”.
Maria Avrigeanu-Modran, Maria-Anastasia Bădiță, Rafail-Ciprian Bădiță, Diana-Elena Cătănescu, Ioana Cînduleț, Cătălin Costache, Maria-Denisa Crăciun, Raluca-Sânziana Cristea, Ana-Daniela Drăgan, Roberta-Ilona-Sorina Gheorghe, Erika-Patricia Hera, Beatrice-Andreea Istihie, Annemarie Lutsch, Gabriel-Alexandru Manolescu, Florian Oros, Luiza-Cristina Părduț, Alexandru Popa, Teodora-Maria Popa, Alexandru-Constantin Rada, Daniel Țerbea, Teodora Țerbea
adaptare după o coregrafie de Hugo Wolff
Coregrafie: Hugo Wolff · Regie: Florian Oros · Prezentat la: Serbările Unirii, Alba Iulia · 27 nov. 2024
Clipe de Luciditate este un spectacol intim și profund care dezvăluie universul interior a 13 oameni aduși împreună într-un azil, fiecare purtându-și suferința ascunsă în spatele unei măști. În acest loc izolat, unde timpul pare suspendat, fiecare personaj trăiește clipe de luciditate în care trecutul și traumele ies la suprafață.
Pe parcursul reprezentației surprindem fragmente de viață, personaje cu istorii care le-au marcat existența și care se desfășoară asemenea unui puzzle emoțional, dezvăluind drama personală ce i-a adus în acest spațiu al durerii.
Conviețuind în acest loc al suferinței, personajele descoperă că, deși își ascund rănile, sunt legate de o dorință comună de vindecare și înțelegere. În aceste momente de claritate, barierele se prăbușesc, „măștile cad”, iar spectacolul ne poartă într-o călătorie prin trauma și fragilitatea umană, către un loc unde nimeni nu și-ar dori să ajungă, dar care, paradoxal, dezvăluie adevăruri universale despre pierdere, acceptare și speranță.
Spectacolul explorează vulnerabilitatea umană și complexitatea relațiilor, într-un cadru simbolic ce reflectă tensiunea dintre suferință și dorința de eliberare.
Clipe de Luciditate a fost creat pentru prima dată în 1993 de Hugo Wolff, fiind una dintre primele lucrări de dans contemporan ale Companiei de Teatru-Dans MICROBIS. În reinterpretarea lui Florian Oros, temele și structura coregrafică originală sunt păstrate intacte, dar îmbogățite de noi straturi de profunzime psihologică. Prin contribuția personală a fiecărui dansator, spectacolul capătă o intensitate reînnoită, devenind un dialog viu între trecut și prezent.
Spectacolul a fost prezentat pe 27 noiembrie 2024 la Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, în cadrul Festivalului Național Studențesc „Serbările Unirii”, ediția a XXVIII-a.
Diana-Elena Cătănescu, Raluca-Sânziana Cristea, Ana-Daniela Drăgan, Erika-Patricia Hera, Annemarie Lutsch, Teodor Mariu, Bogdan-Dumitru Miron, Florian Oros, Luiza-Cristina Părduț, Alexandru Popa, Eleni-Alexandra Popa, Teodora-Maria Popa, Alexandru-Constantin Rada
Petru Adam – trompetă, Carina Cataramă – nai, Liviu Cernat – vioară, Ovidiu Pârjol – pian, Claudiu Leș – chitară, Nicolaie Beșleagă – claviaturi, Dominique Simionescu – voce, Gheorghe Berghian Gino – voce
Ultima coregrafie semnată de Hugo Wolff pentru compania pe care a fondat-o.
Regie & coregrafie: Hugo Wolff · Ocazie: Aniversare „Microbis – 30 de ani” · An: 2023
Conceput ca o sinteză a treizeci de ani de creație, spectacolul explorează dansul morții și ciclul vieții umane printr-un personaj „dublat” — purtând, pe o parte a costumației, un schelet uman. Presa locală a descris procesul de creație ca fiind unul de o intensitate aparte, Hugo Wolff însuși fiind, în acea perioadă, „într-o veritabilă transă creativă”.
„Tinerețe fără bătrânețe” a fost conceput pentru a marca trei decenii de la înființarea companiei. La scurt timp după acest moment aniversar, Hugo Wolff a murit subit, în noaptea de 27 spre 28 august 2023 — iar spectacolul a rămas, retrospectiv, testamentul lui artistic.
Cristiana Baciu, Sabrina-Elena Bărbulescu, Diana-Elena Cătănescu, Raluca-Sânziana Cristea, Ana-Daniela Drăgan, Erika-Patricia Hera, Annemarie Lutsch, Ingrid-Cristine Metz, Bogdan-Dumitru Miron, Florian Oros, Eleni-Alexandra Popa, Alexandru-Constantin Rada
după William Shakespeare
Coregrafie, decor, costume: Hugo Wolff · Gen: Teatru coregrafic · An: 2019
Romeo și Julieta sau „cea mai frumoasă și tragică poveste de iubire din toate timpurile” în care cuvintele își pierd din intensitate și sunt înlocuite de emoții și trăiri puternice. Principalul ingredient al prospectului este iubirea care reprezintă, poate, cea mai juvenilă și nebună componentă a existenței umane. Iubirea te înnobilează, însă tot ea te și murdărește. Din iubire zâmbim sau suferim, visăm sau decădem, orbim de fericire sau înnebunim de neliniște. Dozajul e molipsitor și i se poate întâmpla oricui, oricând, și cu siguranță există un loc în care toate aceste stări contradictorii conviețuiesc armonios.
De data aceasta nu ne aflăm în Verona, ci într-un ospiciu, acolo unde rațiunea dispare, iar sentimentele autentice reușesc să copleșească individul. În camera albă viața se rescrie la intensitate maximă, cu bucurii nebune sau cu drame venite din trecut, din lumea de afară care este compusă din rivalități, din lupte, din statut social. În acest context doi tineri se privesc naiv și se îndrăgostesc fulgerător. Un cocktail dulce, plin de erotism și dorință le inundă mintea și sufletul, însă atunci când dragostea se lovește de imposibilitate rațiunea dispare. Durerea sufletească se amplifică într-un spațiu închis, iar menținerea echilibrului psihic este aproape imposibilă, la fel ca echilibristica pe un fir de sârmă ghimpată.
Sentimentele și trăirile celor doi sunt acompaniate de muzică și ritm. Realizăm că există momente în care liniile corpului, energia mișcării, abstractul și concretul se contopesc și elimină necesitatea cuvântului, formând o mare de imagini și mesaje pline de simțăminte bulversante. Furtuni de acțiuni și de emoții continue se înlănțuie pe scenă până când, în final, liniștea se așterne. O liniște dureroasă. Iubirea se dovedește ca fiind cel mai frumos sentiment și singurul care ne mai poate face bine, ca oameni, ca unanim, ca societate. Este singura care ne vindecă și care poate aduce înapoi – împreună.
Spectacolul a fost prezentat de Asociația Microbis și Compania de Teatru-Dans Microbis, cu Casa de Cultură a Studenților Sibiu ca partener.
Alina-Ioana Găvozdea, Eleni-Alexandra Popa, Ingrid-Cristine Metz, Sabrina-Elena Bărbulescu, Diana-Elena Cătănescu, Silvana-Maria Vlad, Raluca-Sânziana Cristea, Erika-Patricia Hera, Ana-Daniela Drăgan, Miruna Cândea, Ioana Cînduleț, Florian Oros, Alin Avram, Bogdan-Constantin Miron, Teofil Băluță
după Hans Christian Andersen
Regie & coregrafie: Hugo Wolff · Gen: Teatru-dans · An: 2018
Într-o societate care-și lasă copiii să crească singuri până la exploatarea lor mai este doar un pas. Povestea este una mai actuală decât am spera noi să nu fie, fiecare om și fiecare animal care nu are acces imediat la căldura fizică, dar și cea sufletească, este o „Fetiță cu chibriturile” care va muri cu siguranță în final.
Am ales să spunem povestea prin mișcare – gestul primar, visceral – care poate fi mai important decât cuvântul rostit, deși geniul lui Andersen nu poate fi ignorat. Dacă în vremea tinereților noastre toată lumea cunoștea „Fetița cu chibriturile”, povestea în care fetița este obligată de tatăl ei să vândă chibrituri pentru a supraviețui, în zilele noastre este mai probabil ca un copil să cunoască care este ultimul program de calculator ieșit pe piață, decât această capodoperă literară.
Fetiței îi este frig, este desculță și săracă – fără un prieten în lume – dar nu fără speranță. Visează la căldură și la lumină, la o vreme când va fi înconjurată de iubire și plină de fericire. Aceste vise sunt atât de departe de sfera experienței sale actuale încât alții ar fi renunțat de mult timp la astfel de vise. Dar ea nu renunță la speranță.
Cu toate acestea, realitățile dure ale sărăciei bântuie realitatea fetiței – ea trebuie să vândă chibrituri din cauza fricii de a fi bătută de tatăl ei când se întoarce acasă, iar această teamă o face să stea afară întreaga noapte, ceea ce duce în cele din urmă la moartea ei.
S-ar putea să nu ne gândim la lucrurile oribile care se întâmplă în fiecare zi și este greu să le explicăm copiilor noștri. Se pare, totuși, că putem învăța adesea cele mai mari lecții de la copii – în modul în care reușesc să facă față celor mai nesigure situații.
În acele momente finale, această fetiță vede viziuni de splendoare. Vede speranță. Dar moartea ei – punctuată de căderea unei stele în cerul întunecat – este tragică și deranjantă.
Fetița este un simbol al nenumăraților oameni fără nume care suferă și mor în sărăcie în fiecare an, dar rămân neobservați. Nu este doar o poveste tristă, ci o verificare a realității pentru noi toți. Trebuie să fim recunoscători pentru tot ceea ce avem și generoși față de cei care au nevoie.
Poate părea desuetă încercarea de a demonstra printr-un basm toate crizele societății prezente și de a le taxa printr-un ritual laic al teatrului-dansului pe o scenă modernă, în folosul unui public prizonier definitiv în tehnologie și virtual. Dar pentru noi trăirile și gesturile personajelor sunt mai importante decât toate hologramele și programele existente, de aceea susținem pariul cu divinitatea vrând să demonstrăm că relațiile interumane, compasiunea, idealurile supreme nu sunt niște himere controlate prin satelit sau drone, ci lucruri palpabile, reale, cu atât mai necesare pentru o societate sănătoasă și civilizată.
O producție a Casei de Cultură a Studenților Sibiu.
Diana-Elena Cătănescu, Florian Oros, Sabrina-Elena Bărbulescu, Eleni-Alexandra Popa, Diana Duțu, Ioana Stoica, Raluca Adam, Bogdan-Constantin Miron, Teofil Băluță
după un roman de John Fowles
Regie & coregrafie: Hugo Wolff · Gen: Teatru-dans · An: 2017
Spectacolul prezintă povestea unui bărbat ce îmbătrânește fizic, dar este puternic psihic și de aici pleacă forța lui de a manipula lumea, în special femeile. Plăcerea lui supremă este să „colecționeze” femei de diferite rase, forme, vârste, tipologii și personalități de care se folosește în felul lui machiavelic. La un moment dat le determină să se sinucidă sau chiar le omoară, pentru o diversificare a plăcerilor lui. El atinge culmile perversității umane, în detrimentul dogmelor impuse de societate.
Doar că, la un moment dat, cunoaște o persoană ce îl contrariază. Ea face față tuturor provocărilor pentru că are construite mai multe personalități la care poate renunța sau reveni când dorește. De asemenea, le poate schimba instinctiv, atunci când este atacată de el. Încercând să o controleze, cade singur în propria-i capcană devenind dependent de dragostea ei.
Ajunge el însuși în postura de a renunța la tot inclusiv la viață pentru a fi remarcat și iubit de ea. Devine maniac în obsesia lui de a se întregi. După o relație spirituală și fizică perfectă, ce duce la descoperiri ancestrale de domeniul fantasticului, o întâmplare absolut banală o determină pe ea să-și dea seama de adevăratele lui intenții și când realizează că nu poate să-l aducă la realitate, hotărăște că el trebuie să moară și nu ea. Cum se vor întâmpla toate acestea?
Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Compania de Teatru-Dans Microbis.
Diana-Elena Cătănescu, Alina-Ioana Găvozdea, Eleni-Alexandra Popa, Ingrid-Cristine Metz, Diana Duțu, Sabrina-Elena Bărbulescu, Florian Oros, Bogdan Halmaghi
Regie & coregrafie: Hugo Wolff · Gen: Teatru-dans · An: 2016
Povestea cuplului Bonnie și Clyde construită în pași de dans etalează sistemul relațiilor din anii ’30, era inamicilor publici, cu nelegiuiri ale unor răufăcători care au făcut istorie. Dragoste și jafuri, o poveste fascinantă, emoționantă, care a cucerit întreaga lume.
„Bonnie și Clyde” este un spectacol construit în jurul dragostei, o dragoste juvenilă, pasională, plină de aventură și erotism. Coregraful Hugo Wolff reușește să reliefeze un univers violent, uneori degradant, dar care explodează într-o tandrețe aparte, imaginea sensibilă a substratului profund care se naște în urma durerii traumelor din copilărie.
Povestea, discursul coregrafic, recuzita și punerea în scenă refuză vehement ideea albului imaculat și a negrului absolut, convingând publicul că inocența nu este ceea ce pare, ea se poate pierde într-o clipă de durere cruntă și se poate recâștiga tot într-o clipă, cu ajutorul sentimentului suprem: Dragostea.
Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu.
Alina-Ioana Găvozdea, Diana-Elena Cătănescu, Paula Trifu, Katea Cuzmici, Florian Oros, Alexandru Seceleanu, Michael Paicu, Ionuț Turcu, Iulian Fleacă
„Nu uita!”
Regie & coregrafie: Hugo Wolff · Scenografie: Mc Ranin · An: 2014
Damnatul, noul spectacol al companiei de dans Microbis, în regia și coregrafia lui Hugo Wolff, prezintă umanitatea în complexitatea ei, ființa care oscilează între stări contradictorii: fericire, împlinire și dragoste, durere, deznădejde și resemnare.
În spectacol sunt conturate două lumi: cea eternă, a vampirilor, și cea limitată, a pământenilor. Povestea se derulează pe mai multe secvențe, susținute de fragmente muzicale, specifice fiecărui moment reprezentat. Inițial, vampirii, creaturi ce datează de mii de ani, caută pământeni pentru a-i transforma în vampiri. Se înfățișează apoi ritualul de transformare a unui pământean. Traseul este redat prin mișcări lente, durerea fiind exprimată prin intermediul expresiei faciale.
Dansul a doi pământeni, o altă secvență, este pasional, plin de senzualitate și creionează iubirea de care aceștia sunt învăluiți. Intervenția vampirilor este însă fatală pentru îndrăgostiți: bărbatul este prins și transformat în vampir. Ritualul de pe cruce este simbolic și conduce spre „timpuri preistorice”, sugerând învierea. Bărbatul devine etern, însă este pedepsit: nu va putea avea parte de iubire decât atâta timp cât femeia va trăi. Își regăsește iubita într-un alt moment istoric și sub o altă înfățișare, dar nu are forța necesară de a o transpune în eternitate.
Damnatul conturează așadar suferința, pedeapsa omului de a rămâne singur, izolat, însetat de dorința de a-și găsi idealul. Pe de altă parte, reprezentația de teatru-dans scoate în evidență ideea că iubirea nu are limite: sentimentul poate fi simțit între vampiri, pământeni sau vampiri și pământeni. La final ne punem întrebarea: să trăiești veșnic, dar să nu ai parte de adevărata fericire decât pentru puțin timp, sau să fii muritor și să ai parte de fericirea oferită de perechea ideală pentru tot restul vieții?
Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu.
Raluca Adam, Claudiu Alexandru, Sabrina-Elena Bărbulescu, Diana-Elena Cătănescu, Diana Duțu, Alina-Ioana Găvozdea, Florian Oros, Ingrid-Cristine Metz, Bogdan-Constantin Miron, Eleni-Alexandra Popa, Daniel Seceleanu, Ioana Stoica, Michael Paicu, Doina Sula
Un spectacol de: Hugo Wolff · Text: Ecaterina Oproiu · Reprezentație: 20 septembrie 2013, Sala Albastră
„Interviu cu un ego” este un spectacol de teatru-dans de Hugo Wolff, cu Diana Cătănescu, pe un text de Ecaterina Oproiu. Afișul anunță reprezentația din 20 septembrie 2013, ora 17:00, în Sala Albastră a Casei de Cultură a Studenților Sibiu.
Diana Cătănescu
condiția umană
Coregraf: Hugo Wolff · Gen: Teatru-dans · An: 2012
Spectacol de teatru-dans. Coregraf: Hugo Wolff. Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Compania de Teatru-Dans Microbis.
„Spectacolul „HUREM – condiția umană” are ca și fir roșu ciclul vieții umane, fiecare etapă pe care o parcurgem fiind evident transpusă în discursul coregrafic. Cu o recuzită relativ simplă, dar cu o coregrafie ce presupune elemente extrem de variate și coerente de mișcare, coregraful Hugo Wolff reușește să evidențieze fiecare vârstă a omului, anulând tentația oricăror interpretări. Poveștile sunt istorisite prin dans, muzică, poezie și nu în ultimul rând de spațiul neconvențional ales pentru premiera spectacolului.”Tribuna, 19 septembrie 2012 — „Hurem, o premieră dansantă”
Gen: Teatru-dans · Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu · An: 2011
Un spectacol de teatru-dans. Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Compania de Teatru-Dans Microbis. Grafica afișului: Mihai Panaitescu.
„Pornind de la scene istorice, Hugo Wolff, cel care semnează coregrafia acestui spectacol, a transpus în dans momente din istoria neagră a Europei. Compania de Dans MICROBIS prezintă o creație construită într-un „lagăr al morții”, o poveste de dragoste și ură istorisită prin dans și muzică. Compania de Dans MICROBIS susține și promovează cu preponderență dansul contemporan, propunându-și inițierea unor proiecte culturale de impact. Deși formată preponderent din studenți, Compania Microbis a reușit de-a lungul anilor să impresioneze prin producțiile coregrafice originale.”Adevărul de seară, 4 octombrie 2011
Gen: Teatru-dans · Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu · An: 2009
Înțelegerea realității din perioada domniei regelui Carol al IX-lea și reflectarea acesteia prin dans reprezintă esența spectacolului „Regina Margot”. Noaptea din 23 spre 24 august 1572, cunoscută în istorie ca Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, este elementul pe care se construiește întreg spectacolul. Înțelegerea contextuală și secvențială a evenimentelor oferă o perspectivă înfiorătoare a uneia dintre atrocitățile istoriei și un portret tulburător al falimentului moral de care era pătrunsă întreaga societate din secolul al XVI-lea. Palatele regale sunt transformate într-un cuib de vipere, de politică de putere, de scheme și înșelăciune.
Povestea uimitoare a Reginei Margot este transpusă în dans printr-un oximoron, tablourile realismului murdar fiind suprapuse cu frumosul.
Spectacolul are o dramaturgie circulară: începe și se încheie cu noaptea Sfântului Bartolomeu.
Împărăteasa Bizanțului
Coregrafie: Hugo Wolff · Muzică: Tică Alexe · An: 2008
Spectacol de teatru-dans rezultat al programului „Artiști în rezidență”. Organizatori: Casa de Cultură a Studenților Sibiu și Asociația Conexiuni. Finanțatori: Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Autoritatea Națională pentru Tineret, Consiliul Local prin Primăria Municipiului Sibiu și Casa de Cultură a Municipiului Sibiu.
Florian Oros, Alexandru Melnincenco, Andrei Canciu, Claudiu Fălămaș, Alexandru Seceleanu, Radu Chitea, Diana Cătăneț, Mihaela Wolff, Natalia Zincenco, Cristina Cheșcu, Ionela Toader, Bianca Furdui, Ioana Chitea, Cătălina Stegaru, Laura Duțu
Gen: Teatru-dans · Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu · Premieră: 2005, la Festivalul de dans
„Spectacolul de dans „Adam și Eva” aduce pe scenă pasiune, gelozie și frământări sufletești. Acesta este triunghiul sub care stă soarta celor șase cupluri care își vor spune povestea în ritmuri de dans contemporan, povestea lor de dragoste fiind marcată de violența în familie. Aceasta este una din problemele grave cu care se confruntă societatea, fiind și motivul pentru care „Adam și Eva” reprezintă un protest și o luptă a tinerilor împotriva violenței în familie. „Nu lăsați dragostea să moară”, acesta este mesajul pe care dansatorii de la MICROBIS vor să îl transmită. Spectacolul este a treia producție sută la sută realizată de Casa de Cultură a Studenților Sibiu.”Alina Suciu, 24 ORE MUREȘENE, 26 noiembrie 2005
Coregrafie: Hugo Wolff · Muzică: Duddu · An: 2004
Producător: Casa de Cultură a Studenților Sibiu, sub egida Autorității Naționale pentru Tineret și a Agenției pentru Sprijinirea Studenților.
„Destul de transparent, și cu atât mai gustat de public, întrebările, dramele și multiplele probleme ale vârstei tinere s-au făcut vizibile în spectacolul „Curtea Miracolelor”, realizând un periplu modern al vieții contemporane în care tânărul se regăsește destul de greu pe sine, iar pe îngerul său păzitor destul de rar…”Victoria A.F., Monitorul de Brăila, iunie 2005
„Cei 10 membri ai trupei, împreună cu Hugo, au reușit să pună în scenă o poveste de dragoste imposibilă din sec. XIX, când diferența de rang social era un obstacol de netrecut pentru doi îndrăgostiți. Această poveste dintre un el și o ea este transferată în sec. XX, când această diferență de rang social nu mai contează, dar când un pericol mai mare amenință o relație. Este vorba de droguri, dansul tinerilor fiind un protest față de acest flagel.”(A.C.) Monitorul de Brăila, 4–5 iunie 2005
Florian Oros, Crina Oros, Alexandru Wolff, Alexandra Brânză, Mihaela Brânză, Irina Mihuț, Natalia Zincenco, Cristian Hirsch, Cristina Cheșcu
un spectacol de Hugo Wolff
Un spectacol de: Hugo Wolff · Gen: Teatru-dans · Prima creație: 1993
Clipe de luciditate a fost creat pentru prima dată în 1993 de Hugo Wolff, fiind una dintre primele lucrări de dans contemporan ale Companiei de Teatru-Dans MICROBIS. Îmbinând elemente tradiționale cu expresivitatea intensă a mișcării contemporane, spectacolul explora granița fragilă dintre luciditate și nebunie.
Afișul din arhivă poartă antetul Ministerului Învățământului și al Casei de Cultură Studențești Sibiu și prezintă „Clipe de luciditate” ca „un spectacol de Hugo Wolff”.
„Apariția nebunilor din Clipe de luciditate te duce cu gândul la nebunii din Porunca a 7-a, a lui Dario Fo, personaje care au momente de luciditate, în această viață în care omul se luptă ca să supraviețuiască, fiind adesea cei mai lucizi. Interpretarea artistică a fost interesantă, un spectacol cu o scenografie bine realizată, cu o mișcare scenică bogată. Un spectacol muncit, așa cum mărturisește coregraful Hugo Wolff: Pentru acest spectacol s-a muncit șase luni. Zbuciumul lor interior, transformat în mișcare și grație, fiecare simțire tradusă în unduiri și pași, fiind transpus direct spectatorilor, creează o comuniune, personaj – interpret.”Liviu Pietraru, Rondul de Sibiu, 22 aprilie 1997
Microbis este Compania de Teatru-Dans a Casei de Cultură a Studenților Sibiu — o formulă artistică ce îmbină tehnica dansului contemporan cu teatralitatea și cu muzica interpretată live pe scenă, nu din fonograme. Spectacolele companiei nu ilustrează povești, ci construiesc universuri: ritualuri, stări, cicluri — vinovăție, luciditate, eliberare, trecerea timpului.
Particularitatea care a ținut compania vie treizeci de ani: distribuția e formată din tineri pasionați de dans și teatru. Fiecare generație care trece prin Microbis aduce o energie nouă, dar moștenește aceeași disciplină și aceeași căutare de autenticitate transmisă de la înființare.
Microbis nu e doar o Companie de Teatru-Dans — e treizeci de ani de generații de tineri pasionați de dans și teatru care s-au succedat pe aceeași scenă, sub aceeași idee: că mișcarea poate spune ce cuvintele nu ajung să spună.
Coregraf și fondator al companiei Microbis, Hugo Wolff a condus-o neîntrerupt timp de trei decenii, semnând, în tot acest timp, întregul ei repertoriu. În paralel, a dus o carieră proprie de coregraf, colaborând peste douăzeci de ani cu Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște — Hamlet, Romeo și Julieta, Carmen, Livada de vișini — și a coregrafiat spectacole stradale pentru Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu între 2003 și 2008. În 2012 a primit titlul de „Best Choreographer” în Turcia, pentru Hamlet.
Hugo Wolff a murit subit în noaptea de 27 spre 28 august 2023, la scurt timp după ce compania sa aniversase 30 de ani de activitate. Comunitatea culturală sibiană i-a purtat doliul public.
„A fost mult mai mult decât un coregraf talentat — a fost un prieten, un mentor și o sursă inepuizabilă de inspirație.”Casa de Cultură a Studenților Sibiu, 2023
Pentru mine dansul înseamnă o continuă căutare. Viața de zi cu zi a oamenilor de pretutindeni, cu toate aspectele ei, uneori banale, alteori extraordinare, rădăcinile, tradițiile și aspirațiile acestor oameni, toate acestea îmi răscolesc imaginația și-mi creează o senzație de neastâmpăr continuu. Prin dans încerc să-mi salvez libertatea de spirit. Dansul este o necesitate instinctivă, extraconștientă, este o formă de gândire, este o funcție tot atât de vitală ca și respirația.
Dansul gândit de mine îmbină toate pornirile, fie ele contradictorii sau complementare: dragostea, neliniștea, nostalgia, descumpănirea, încrederea – dar și lipsa de încredere, siguranța și nesiguranța, orgoliul, scârba, oboseala, umilința. Toate acestea mă îndeamnă să concep un nou dans, să gândesc un alt mod de exprimare.
Cu fiecare dans creat mă redescopăr. Un dans imaginat devine „viu” și real ca o ființă care odată născută va deveni tributară unui domeniu deja exploatat. Odată ce dansul prinde contur, realizez că acesta cerea să se nască, pentru că are destinul său. Eu am deschis doar poarta acestei „ființe” care trebuia să se nască, să se dezvolte și să trăiască.
Rădăcinile dansului imaginat de mine sunt adânc înfipte în realitatea fundamentală care este viața resimțită în chip diferit. De aceea, am și imprimat companiei mele o anume elasticitate în abordarea diferitelor dansuri. Astfel, am reușit să includem în registrul larg al dansului modern și contemporan creații total diferite ca gen, pornind de la stilizările pe teme ritualice românești și mergând până la dansul cu tentă orientală, dansul-teatru și chiar dansul-simbol de avangardă. Aceasta nu înseamnă că formația nu are un stil propriu. Dimpotrivă, stilul nostru se regăsește în tot ceea ce facem, însă mereu sub altă formă.
Hugo Wolff — coregraf, fondatorul Companiei Microbis
„Un dansator și balerin de o ținută și frumusețe aparte, un coregraf inspirat, care a unit generații de tineri în jurul ideii de frumos.”Constantin Chiriac, director al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu
„Am văzut câteva spectacole ale companiei de dans condusă de coregraful Hugo Wolff. El este un artist tânăr, care muncește foarte serios și este cu adevărat o persoană remarcabilă. În arta sa, combină stilul cu delicatețea și energia, reînviind originea tradițională a dansului românesc într-un mod modern. Talentele personale și comportamentul său inspiră încredere și creează atmosfera ce dă putere dansatorilor să atingă un înalt nivel al performanțelor lor. Tradiția și modernitatea sunt două resurse ale viziunii artistice ale lui Hugo Wolff.”Eugene van Itterbeek, Leuven, septembrie 1995
„Toți ne naștem cu o genă aparte. Toți suntem niște căutători și învățăm toată viața. Dansul nu are limite… Învățăm tot timpul. Un explorator, un neastâmpărat căutător al expresiei corporale cu o dragoste și patimă greu de egalat. Acesta este Hugo Wolff, un om și un prieten desăvârșit, născut pentru a explora și transmite mai departe arta dansului sub toate formele sale.”Mihai Mîndruțiu, maestru de balet, noiembrie 2011
Din 2024, Casa de Cultură a Studenților Sibiu organizează Festivalul de Dans „Hugo Wolff” — un omagiu adus fondatorului Microbis și, în același timp, o platformă anuală pentru trupele de dans studențești din toată țara. Microbis deschide festivalul, ca formație-gazdă, în fiecare ediție.
„Ritual și Mere Roșii” a deschis, în sală plină, ediția a doua a festivalului, pe 9 octombrie 2025, la Centrul Cultural „Ion Besoiu”. Ediția 2026 are loc pe 30–31 octombrie, cu trailerul spectacolului „Margot”.
„Sibiul devine capitala dansului studențesc” — două seri de emoție și forță creatoare la Festivalul de Dans „Hugo Wolff”.Mesagerul de Sibiu, octombrie 2025
Există un moment când simțim nevoia să ne oprim în loc și să privim în urma noastră, răsfoind printre amintiri – fotografii, afișe, cronici, înregistrări video.
Parcă a fost ieri… Și totuși au trecut 20 de ani de când un grup de studenți entuziaști de la Facultatea de Inginerie au decis că vor să-și petreacă timpul liber într-un mod plăcut și creativ, prin crearea unei formații studențești de dans.
E drept că majoritatea făcuserăm dansuri, inclusiv balet sau gimnastică, ceea ce a imprimat grupului o anumită disciplină și un anumit ritm de muncă, încă de la început. „Lansarea pe piața artistică studențească” a noului „produs” MICROBIS a fost agresivă, în sensul bun al cuvântului, iar diplomele și premiile nu au încetat să-i fie decernate.
Această lume veșnic tânără, energică, entuziastă continuă să existe, cu alte chipuri, dar cu aceleași idealuri și speranțe. Să nu uităm însă că în viață există o logică a vârstelor care dictează preferințe, ritmuri, temperamente ce nu sunt niciodată identice. De la coregrafii preponderent aparținătoare stilului modern s-a ajuns la baletul modern și chiar la teatru-dans.
Pasiunea este forța care dă putere, iar Microbis a avut forța necesară să mențină un trend ascendent în toți acești ani. De altfel, unul din secretele succesului Companiei Microbis a fost și este coeziunea și consecvența echipei, a membrilor săi, induse bineînțeles de fondatorul și coregraful companiei – Hugo Wolff.
Cu toată efemeritatea lui, actul artistic nu poate avea loc fără speranța rămânerii în amintirea privitorilor. Vă invităm să parcurgeți paginile albumului, încet, poposind câteva secunde la fiecare pagină, la fiecare poveste sau fotografie. În spatele acestora se regăsesc sentimente, uneori povești întregi.
Dr. ing. Liliana Georgeta Popescu — director, Casa de Cultură a Studenților Sibiu
Și tu, și eu, și de fapt noi toți, când auzim o melodie antrenantă simțim cum zvâcnește în noi acel nerv care te împinge fie să bați ritmul, fie să te arunci pur și simplu în ringul de dans. Cu mișcări greoaie sau dimpotrivă firești, mai stângaci sau din contră mai profesionist, toți am dansat măcar o dată în viață.
Dar ce este DANSUL? DEX-ul îl definește așa: „Ansamblul de mișcări ritmice, variate ale corpului omenesc executate în ritmul unei melodii având caracter de artă sau divertisment”.
Ori am spune așa: dansul este un mod de exprimare al sentimentelor. Pentru o parte dintre noi, adică pentru ei, dansul este viața și viața este dansul.
Mă adresez ție acum, celui care poate te-ai plictisit, sau poate ești curios și te-ai apucat să citești aceste rânduri! Ai tu idee cât de multă muncă depun acești tineri care-și dedică timpul liber dansului, fie el clasic, modern, contemporan… Ai tu idee ce înseamnă lupta cu pasiunea? Este o luptă în care te bați cu greutățile cotidiene, cu birocrația unei lumi, și în care trebuie de cele mai multe ori să învingă arta. Același lucru se întâmplă și cu ei. O trupă de studenți contaminați de acest microb au intrat în carantină și s-au numit MICROBIS.
Dacă ar fi să-ți dau mai multe amănunte despre ei, poate ai pierde din farmecul căutării. Privește… și admiră ce au creat… acum gândește-te că tot ce vezi are vârsta castelelor de nisip… așa că aplaudă-i măcar tu.
Cine nu a crezut în ei i-a ambiționat, cine a impus rigori și constrângeri i-a dezlănțuit, așa că nu te pune cu forța dansului și…
Dansează! Dansează! Dansează!
„Deschidere memorabilă” — spectacolul „a impresionat prin intensitate, energie constantă și simboluri puternice”, în sală plină până la refuz.Despre „Ritual și Mere Roșii”, Sibiu Independent, octombrie 2025
„Sibiul devine capitala dansului studențesc” — două seri de emoție și forță creatoare la Festivalul de Dans „Hugo Wolff”.Mesagerul de Sibiu, octombrie 2025
Textele cronicilor sunt redate la spectacolele respective, în secțiunea „Spectacole”.
Debut cu două medalii de aur (Cluj-Napoca, 1994); recunoaștere la Carnavalul din Leskovac, Serbia (2010); diplomă pentru cea mai bună scenografie la Galele Teatrului Studențesc „În lumea Thaliei”, ediția a VII-a, Ploiești (2011).
Membrii Companiei de Teatru-Dans Microbis, din 1993 până în prezent — tineri pasionați de dans și teatru care, generație după generație, au dus mai departe aceeași scenă. Fondator: Hugo Wolff.
Microbis se reînnoiește în fiecare an cu tineri pasionați de dans și teatru, dornici să spună ceva prin mișcare. Fiecare generație a adus energie nouă unei companii cu peste 30 de ani de istorie — următoarea ai putea fi tu.
Data următoarei sesiuni de audiții va fi anunțată pe această pagină. Contact: Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Calea Dumbrăvii nr. 34 · tel. +40 269 212 883 · ccs.sibiu@yahoo.com · pagina de contact
